Blog Posts

Scrisoare de recunoștință

Oprește-te din ce faci și gândește-te pentru o clipă la altcineva în afară de propria persoană. Gândește-te la mama ta și transmite-i o mulțumire din inimă, ceva ce nu ai avut curajul să îi spui până azi. Gândește-te apoi la fratele tău și spune-i de ce îl apreciezi și cere-i iertare pentru ceva ce i-ai greșit. Îndreaptă-ți mai apoi gândul către cineva care nu mai e printre noi și rememorează o amintire frumoasă, ceva ce te-a făcut cu adevărat fericit

Continuă să citești

Prostule, te spun lu’ mama!

Cam asta am strigat în urmă cu vreo 14 ani, pe malul unui baraj improvizat. Era vară, cam ca acum. Era cald de mureai și normal, toți copiii din Teliu aveau chef de baie. Și cum avem un râu care trece prin sat, s-a făcut un baraj de toată frumusețea pe vale, așa că era mare îmbulzeală acolo. Am ajuns eu fain frumos la locul cu pricina, dar când am văzut că apa era cam adâncă, am zis că eu

Continuă să citești

Înainte să mă cunosc

Dacă ai citit sau văzut Harry Potter, probabil ții minte că Dumbledore avea un obiect magic, ca o fântână, numit Pensieve, unde putea să își arunce amintiri și să le revadă oricând dorea, doar ca simplu observator. Noi nu avem acces la așa obiect șmecher, dar avem fotografia și e destul de aproape de un obiect magic, zic eu. În prima imagine sunt eu la finalul clasei a 12-a, iar în a doua 4 ani mai târziu, la absolvirea facultății.

Continuă să citești

Ziduri goale

Ziduri. Toată viața construim ziduri. Din lego, din nisip, din cărămizi, din frustrări, din nevoia de a ne apăra pe noi, pe cei dragi, pe noi de cei dragi. E simplu când toate zidurile sunt la locul lor, văruite în alb, fără denivelări, cu tablouri cu maci pe ele, cu uși fără geamuri, totul perfect. Dar ce faci când începe să apară o crăpătură mică în unul dintre ziduri? O acoperi, normal, doar nu poți să lași zidul așa. Dar

Continuă să citești

A fi, a deveni, a păstra

  ADOLESCÉNȚĂ s. f. Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia. sursa: DEX ’98 (1998) Adolescența. Iată un cuvât greu despre care se vorbește mult. Dar e oare așa simplu de catalogat perioada asta? Ok, teoretic adolescența începe și se termină în liceu, chipurile aia e cea mai grea și zbuciumată perioadă, te descoperi pe tine, experimentezi, treci prin faze, urli la părinți, ai parte

Continuă să citești

Țara lui “Asta e…”

Azi sunt dez-amăgită. De vremea de afară, de străzi, de oamenii de pe străzi, dar mai ales, de ideile pe care le văd și aud la oamenii de peste tot. Azi e una din zilele alea când îmi vine să las totul baltă și să fug în junglă, măcar acolo totul e mai clar, ai arme, ucizi, nu ai arme, alergi. Am obosit să mai ocolesc bălți și adevăruri, de asta mi-am cumpărat bocanci imprermeabili și scriu pe blog. Ce

Continuă să citești

Oamenii dau sens vieții

Ne naștem goi și plângând, în timp ce în jurul nostru este o bucurie fără margini. Murim îmbrăcați și tăcuți, tăcerea noastră aducându-le celor prezenți lacrimi și un gol ce nu se va mai umple niciodată. Deși în credința ortodoxă se spune că după moarte ajungem într-un loc mai bun, oamenii se întristează când cineva moare. Și deși viața este cel mai frumos și de preț dar pe care îl avem, ne naștem plângând, neputând să înțelegem de ce ne

Continuă să citești

Stelele au nevoie de întuneric

La fel cum oamenii au nevoie de suferință. De ce cred că au nevoie? Pentru că după ce suferi, după ce plângi, după ce te doare de innebunești, după ce te simți gol și insignifiant, abia atunci începi să vezi clar lucrurile. Pentru că până atunci erai orbit, vedeai doar partea plină a paharului, doar lumina, nu credeai că pot exista și umbre, note gri sau întuneric. Erai fericit. Dar ce îmi place să cred despre suferință este faptul că

Continuă să citești

Acțiune sau vise?

De câte ori ai auzit replica “ce mișto ar fi să fim pe o plajă acum”, când de fapt voi stați la o masă și beți o bere. Sau “cum ar fi să stăm sub stele”, când voi vă uitați de fapt la un film. Ce mișto e viața în visele noastre, nu-i așa? Dar cum ar fi să nu mai visăm ci să ne bucurăm de realitate, oricum ar fi ea? Dacă am învățat ceva în viața asta, e

Continuă să citești

Site Footer