Oprește-te din ce faci și gândește-te pentru o clipă la altcineva în afară de propria persoană. Gândește-te la mama ta și transmite-i o mulțumire din inimă, ceva ce nu ai avut curajul să îi spui până azi. Gândește-te apoi la fratele tău și spune-i de ce îl apreciezi și cere-i iertare pentru ceva ce i-ai greșit. Îndreaptă-ți mai apoi gândul către cineva care nu mai e printre noi și rememorează o amintire frumoasă, ceva ce te-a făcut cu adevărat fericit și ai simțit căldură în corp în momentul acela. E timpul să te gândesști la tatăl tău și să îl întrebi care este culoare lui preferată. Sigur nu știi multe despre el. Cum te simți că ai făcut, chiar și imaginar, toată treaba asta?

Iar acum, revino la tine și gândește-te la cel mai frumos zâmbet al tău, când și cu ce motiv l-ai avut. Și mulțumește-i creierului tău pentru că te-a ajutat să partcurgi aceste amintiri și mulțumește-i inimii tale pentru că te-a lăsat să retrăiești emoțiile acestea. Mulțumește-le ochilor tăi, pentru că sunt complicii tăi, mulțumește-i gurii tale, pentru că te ajută să dai ideilor tale viață. Mulțumește-i lui Dumnezeu și planetei Pământ și Universului pentru că te susțin și te acceptă exact așa cum ești. Și cel mai important, mulțumește-ți ție, tu întreg, pentru toate momentele ce au format până aici și acum complexitatea asta numită viață.