Aleg să scriu aceste rânduri pentru că sunt tânără, pentru că m-am trezit de o oră și tot mă uit pe știri și pe Facebook. Nu intru în detalii, că nu-și au rostul.

De ce scriu, în loc să îmi beau ceaiul negru cu lapte? Pentru că ceaiul se răcește, dar sufletul meu nu poate să facă asta. Scriu și în minte mi se derulează toate evenimentele din ultimele zile, săptămâni, din ultimul an. În minte am un singur vers : Sunt tânăr, doamnă, tânăr. Și da, despre asta este acest articol, mic, dar cu mare încărcătură sufletească.

“Tineri pentru Tineri”, așa cum apare în titlu sau TpT, este o organizație care mi-a intrat la suflet din prima. Acum 3 ani am aflat prima dată de ea, prin intermediul voluntarilor dedicați. Am vrut să fac parte, așa că am cunoscut ceva total nou mie : ce înseamnă cu adevărat, bucuria de a face bine. Oamenii ăștia, m-au accepatat exact așa cum eram eu la 20 de ani, cu bune, cu idei nebune, cu opinii nefondate etc. Dar cel mai important, m-au cucerit prin naturalețea lor.

Acum, 3 ani mai târziu, vorbesc într-o zi oarecare de noiembrie cu un om drag mie. Și îmi spune că la ora 17:00 mă așteaptă la liceul Unirea, că vin doi oameni faini, care m-ar putea interesa. Nici nu stau pe gânduri. La 17:00 sunt acolo.

Ce a urmat? O întâlnire nu cu doi, ci cu o mulțime de oameni fain. Ideea a fost ONU, “Organizația Națiunilor Unite”. Da, știu că sună pompos și inabordabil acest subiect, dar în seara aceea, lucrurile, pentru mine, au luat o întorsătură nouă. Am înțeles, prin intermediul acelor oameni, că ONU este de fapt, ceva accesibil, chiar și pentru mine. Am realizat că mai am multe de învățat, de văzut, de cunoscut, de înțeles. Și asta doar datorită unei seri oarecare de noiembrie. Mulțumesc oamenilor de acolo, celor care au organizat și fotografului, care a știut ce să surprindă.

Tineri pentru Tineri, pentru că viitorul e acum, aici, chiar cu noi. Ce zici, te bagi?