Veninul ce ni-l administrăm treptat / E pentru a nu uita de unde venim

Ne naștem și murim în pat/ Prin viață, încet, învățăm să călătorim.

Și ne gândim adesea la înțlesul vieții/ Dar ne pierdem mereu în detalii

Savurează, mai bine, gustul dimineții/ Și alege să vezi viața în culori, ca prin vitralii.

Să nu te temi de despărțire, moarte sau suferință/ Ești om și e normal să suferi, stă în a ta ființă

Dar dacă vrei ceva în plus, caută-n credință/ Momentul ce te va aduce la ideea de pocăință.

Crezi că e greu să fii muritor și efemer/ Nu-i chiar așa de simplu nici cu nemurirea

E greu să fii un simplu om, cu spirit de fier/ O ideea însă, ce va determina în timp, omenirea.

Alege-ți armele, ascute-ți sabia, lustruiește-ți scutul/ Mai ai puțin și trebuie să lupți

Cu demonii ce-ți joacă de mult, înăuntrul/ Temerile, viciile, orogoliul, ești pregătit să le înfrunți?