De când suntem copii și până  creștem mari

Avem mereu lupte de dus, monștri de ucis

Și vedem prea des doar vârful de la ghețari

Și ne e dor de basmul mult promis.

/

Când suntem adulți ne plângem de lipsuri

Când suntem copii, ne bucurăm din orice

Adulții văd dor lacrima de pe chipuri

Pe când copilul, doar lumina din zâmbete.

/

Copii versus adulți, mereu o luptă pare

Mereu vrem să fim ceva mai mult

Copilul când e mic vrea să crească mare

Adultul își dorește mai mult timp să fi avut.

/

Paradoxal, copilăria și maturitatea

Nu sunt decât piesele aceluiași joc

Și cel mai simplu e să vezi complexitatea

Și să-ncetezi să te întorci în același loc.