Azi sunt dez-amăgită. De vremea de afară, de străzi, de oamenii de pe străzi, dar mai ales, de ideile pe care le văd și aud la oamenii de peste tot. Azi e una din zilele alea când îmi vine să las totul baltă și să fug în junglă, măcar acolo totul e mai clar, ai arme, ucizi, nu ai arme, alergi.

Am obosit să mai ocolesc bălți și adevăruri, de asta mi-am cumpărat bocanci imprermeabili și scriu pe blog. Ce faină e .lumea asta, o lume în care se promovează libertatea la opinie și inițiativa, dar când ai curaj să ieși în față ești blamat, privit cu neîncredere și privit cu superioritate. Se promovează optimismul și încrederea în sine, dar suntem din ce în ce mai stresați, stresanți și posomorâți. Stăm cu nasul în Insta și Facebook și Youtube și sorbim viețile câtorva oameni pe care îi luam ca modele. Dar când vine vorba să facem ceva cu care să fim noi înșine mândrii, ei bine, aici e mai greu.

De câte ori nu ai auzit expresia  “asta e…” urmată de un oftan lung și de o expresie resemnată? De prea multe ori, asta e clar. Nu frate, nu “aste e…” . Nu poți să trăiești toată viața cu ce primești de la Dumnezeu, pentru că pentru unii oameni acel Dumenezeu poate nici nu există, pe ei cine îi ajută? Exact, singuri se ajută. De ce suntem cu ani de zile în urma altor popoare? Pentru că încă nu acceptăm evoluția. De ce sunt câțiva oameni care o duc cu adevărat bine în fiecare domeniu, sunt cu adevărați împliniți și demni de invidie? Pentru că acei oameni nu au tocit doar pentru o notă, ci au învățat și și-au dat sufletul pentru nota respectivă. Pentru că acei oameni acceptă că eu cred în Divinitate iar ei sunt atei. Pentru că acei oameni nu dau cu pietre dacă un tip zice că are iubit, nu iubită.

Aste e…expresia care ne ucide ca popor, care ne ține pe loc, care ne împiedică din a evolua.

Crezi că Simona Halep a zis “aste e…” la primul meci pierdut? Nu trebuie să îți răspund eu, cred că știi deja răspunsul. Crezi că Nadia Comăneci a folosit expresia “aste e…” când nu îi ieșea vreu exercițiu? Și lista poate continua. Pentru că da, poate că e greu că te-ai născut aici, poate e greu că nu avem tehnologii ca în afară, poate că e greu sau chiar imposibil să îi mai schimbi pe părinții tăi sau pe rudele tale, dar tu, tinere, nu ai nicio scuză să te lași pradă resemenării lui “aste e…”!

Așa că, data viitoare când îți vine să renunți și să o bagi pe aia cu “aste e…”, mai bine îți dai două palme și citești un articol despre Walt Disney sau The Beatles, îți bagi două citate motivaționale și transformi “aste e…” în “aste e…de abia prima pagină”!

Cu drag,

Ada C.