Milioane de copii pe strada, milioane de fulgi de zapada (bine, anul asta redefinim colindele si le facem in stil american, ne luam costumul de baie si tusti in apa).

Ca orice om aflat in febra colindelor lui Hrusca, a focului si a imbobobitului bradului, am colindat si eu azi orasul, in cautare de …da, ai ghicit, cadouri (nu sunt foarte inspirata, asa-i?).

Si prin febra asta, pe tocuri ca deh! azi mi-am ales sa fiu si eu lady style, treceam pe langa vitrinele frumos asortate cu reducerile de peste drum la sunca si carne de porc. Si tot facand slalom printre reni, caprioare si porci mistreti, am ajuns in minunata Livada Postei, ca omul mai trebui sa ajunga si acasa.

Acolo ce sa vezi? Sa vezi si sa auzi si tot sa nu crezi. Controlul statea frumos pitit intr-un bradut (nu de Craciun) si isi facea meseria, ca unii nu au liber de Craciun (ma simt bine). Si coborand eu cu sania, fara zurgalai, nu au prins pe nimeni, ci doar au oftat adanc si s-au urcat in urmatorul Mercedes cu 6 cai frumosi.

Dar care sa fie lait motivul acestui Craciun? In afara de Braduti, braduleti, globulete si ornamente? Punga de plastic, zic eu. Ca tot coborand de vale, se-ntrevad in cale, 3 turme 3 miei cu…3 pungi de ciobanei. Care mai de care, cu firma la vedere. Ce misto, ma gandeam eu, si ma uit in brate, amintindu-mi sa imi mut si eu punga mea de plastic pe locul liber din stanga, ca merita, era obosita dupa atatea punguta si pungisoare.

Asa ca, inchei cu un banc. “Punguta?” “da, cu doi bani”.