De câte ori ai auzit replica “ce mișto ar fi să fim pe o plajă acum”, când de fapt voi stați la o masă și beți o bere. Sau “cum ar fi să stăm sub stele”, când voi vă uitați de fapt la un film. Ce mișto e viața în visele noastre, nu-i așa? Dar cum ar fi să nu mai visăm ci să ne bucurăm de realitate, oricum ar fi ea?

Dacă am învățat ceva în viața asta, e faptul că fiecare moment e unic și de neegalat și depinde doar de mine să îl fructific la maxim. Da, poate că momentan doar stau la o masă și beau o bere sau mă uit la un film, dar cum rămâne cu toate momentele alea de nebunie pe care nu le pot povesti, pentru că nu m-ar crede nimeni? Ei bine, alea îmi fac viața cu adevărat frumoasă. Momentele alea când zici “fuck it” și mergi până la capăt. Fiecare dintre noi are astfel de momente.

Și da, e normal să visăm, e normal să ne dorim momente extraordinare mereu, dar din fericire, nu se poate. De ce din fericire? Pentru că viața trebuie să fie monotonă, ca atunci când iese din tipare, să fie cu adevărat apreciată, deși sună a clișeu.

Chestia asta e ca în bancul ăla cu pachetele de țigări si contravaloare lor, că cică daca nu ai fi fumat ai fi putut să îți iei o mașina, zice unul, la care celălalt i-o trântește : păi și tu nu fumezi, și tot nu ai mașină.

Așa suntem noi, oamenii, vrem lucruri extraordinare dar nu conștientizăm cât de extraordinare ar fi momentele dacă am înceta să visăm și am începe să fructificăm fiecare moment la maxim.

Așa că nu mai visa și enjoy the ride, better things are coming. 🙂