Tu eşti în tot, în mine, în tine, sub piele, eşti acolo când mi-e rău dar, cel mai bine mi-e când te am în vene. Când mi te scurgi alene printre buze, ca o muză de care nu vreau şi pot să nu scap. Îmi dai dureri, îmi atingi plăcerea, mă faci să muşc din mine şi să scuip afară tot ce e rău. Înghit veninul dar mă doare când îmi ajunge la inimă. Nu înţeleg cum, dar te-am descoperit. Şi nu mai îmi ieşi din vene. Rămâi aici, sub pielea mea, unde e frig, dar uneori e prea cald şi te sufoci. Cum e sub pielea mea, te simţi în siguranţă? Ai mai pleca de aici, spre alte locuri, din care să îţi sugi viaţa?